Din istoria să zicem recentă a României am văzut, şi unii pe semne că au şi învăţat, cum se dau marile ţepe. Despre Caritas nu sunt eu în măsură să vorbesc, cu atât mai puţin cu cât acest subiect nu mai este de mult de actualitate. O să vorbesc însă despre principiul piramidal, aşa cum îl percepe mintea mea de profan, şi despre cât de frumos a evoluat el înspre o formă rafinată.
Principiul este simplu : depun oamenii bani (vezi Caritas) pe care aceiaşi oameni îi folosesc după un anumit algoritm ; este vorba, de fapt, despre un împrumut al unui nivel de piramidă către un nivel superior al ei (iei bani de la mai mulţi, îţi faci treaba cu ei, pe urmă altcineva ia bani de la mai mulţi, îşi face treaba cu ei, ş.a.m.d). Este evident faptul că acest algoritm duce la pierzanie, pentru că la un anumit moment, mai sus sau mai jos în piramidă, unul dintre nivele va claca şi mecanismul se va bloca. Cine are de câştigat ? Păi ăia de pe nivelele superioare ale piramidei, ăia care au apucat să sugă !
Mai departe, s-au înfiinţat prostiile alea de firme care vând CEVA, un produs X (sau mai multe), şi care, în funcţie de volumul vândut, încasează o anumită sumă. Vânzarea produsului se face individual, şi de aici se naşte sistemul : se inventează nume de funcţii în aşa-zisa firmă, iar unul cu funcţia mare primeşte un anumit procent din valoarea produsului X pe care îl vinde unul cu funcţia mai mică. Visul e drăguţ : bagă-te şi tu, că ajungi ” manager ” ca mine şi iei bani de la toţi pe care i-ai convins să se alăture nouă ! Undeva şi acest mecanism cedează, pentru că nu poţi să vinzi la infinit şi să obţii profit la infinit de la o listă imensă de persoane care sunt ” sub tine “, pentru că acest lucru, teoretic posibil, ar duce la o mărire continuă a preţului produsului.
Aţi prins ideea ! Acum să vă zic despre cele mai recente piramide, şi implicit cele mai evoluate.
Reader’s Digest, Avon (şi toate celelalte firme de cosmetice), şi cea mai tare : loteria !
Care e faza cu cosmeticele ? Fă-te, fată , reprezentant Avon, că uite, câştigi nu ştiu cât la sută la produsul vândut. Aia îi zice alteia să se facă şi ea reprezentant, şi tot aşa, până când toţi clienţii vor fi reprezentanţi. În primul rând, preţul final al produsului este mai mare decât ar trebui, iar în al doilea rând, principiul sinergiei (notă : există matematici care demonstrează faptul că 1 + 1 nu fac 2, pentru că din însuşi faptul că există CEVA care leagă cele două numere, şi anume operaţia de adunare, rezultă nişte valori reziduale care măresc rezultatul), un principiu împrumutat şi în economie, este unul care face ca valoarea finală a produsului (deci ultimul preţ plătit) să fie mai mare nu doar pentru a acoperi profiturile intermediarilor şi al producătorului, ci şi un profit general, ascuns, care rezultă din intermedierea vânzării (gândiţi-vă, de exemplu, că TVA-ul pentru un produs, în general, creşte progresiv, ca şi valoare efectivă ci nu ca procent, în funcţie de transformările pe care produsul le suportă până a ajunge la beneficiarul final). Intermedierea este, deci, o prostie !
Reader’s Digest sunt mai evoluaţi un pic decât cosmeticele, au un sistem mai ” strong ” cu scrisorele, atenţionări, abureli pe toate căile (poştă fizică, electronică, fluturaşi). Ei spun, în principiu, că produsele lor sunt unice, şi că deci nu mai există nicăieri pe piaţă (au contracte de exclusivitate cu edituri, case de discuri etc.), şi că sunt cele mai ieftine, comparativ cu altele asemănătoare. Ei îşi permit să investească în ambalarea (cu sens general) a produselor într-o formă calitativ superioară, însă CONŢINUTUL materialelor se găseşte pe piaţă uneori la preţuri de 6.7 ori mai mici (este o chestie verificată personal, dar nu zăbovesc asupra detaliilor). Ideea de bază este : Daţi voi bani pe produsele noastre, noi plătim din banii voştri câştigătorii concursurilor noastre, ne mai plătim şi angajaţii, mai ducem profit şi la sursa afacerii şi mai şi investim în modalităţi noi de prostire !
Cât despre loterie nu mai are rost să vorbesc ; ştiţi cu toţii scandalurile aferente. Spun doar atât : trebuie să fii idiot să dai 50 000 de lei vechi pe o variantă şi să speri la câştig, când şansele sunt de circa 1 : 13 988 000 000. Nu faci altceva decât să-i îmbogăţeşti pe EI. Din toate aceste ” afaceri ” au de câştigat doar cei de pe nivelele superioare ale… PIRAMIDELOR !!!

Mă spariu din ce în ce mai tare dă (ăsta e ultimu’ trend, să vorbeşti cu PĂ şi cu DĂ în loc de PE şi DE) ce se întâmplă în jurul meu. Vă zic acuşica şi dă ce.
Eu am 20 de anişori şi, spre deosebire de toţi tâmpiţii care se hotărăsc să-şi înceapă căsnicia pe la vârste de 24, 25 de ani, deşi nu au nici un fel de stabilitate financiară, şi mai fac şi 5, 6 copii în 2 ani, spre deosebire de aceştia, eu mi-am pus în cap să mă însor pe la 30 de ani. Bine, este evident faptul că până atunci mi-am propus să mă relizez, mă-nţelegi… Da’ ia uitaţi-vă aici la cifre…
Fapt : În anul 2007 cică s-ar fi înregistrat 33 200 de divorţuri, mai multe decât în perioada 2000 – 2006 (nu că e tare ?).
Vorbesc ăştia pe la TV despre motivele care determină divorţul, despre stresul care e din ce în ce mai mare, despre tot felul de motive psihologice cum ar fi nevoia din ce în ce mai mare de afirmare profesională, despre neputinţa de a mai întreţine o viaţă de cuplu datorită grămezii imense de treburi pe care le avem în fiecare zi.
Ca să zic ca fotbaliştii, părerea mea că din cauza la ban, frate.
Nu mă credeţi ? Ia mai luaţi neşte cifre !
Spuneam că în 2007, 33 200 divorţuri, mai multe decât cele din precedenţii 7 ani, da ?
Până la jumătatea anului acestuia s-au înregistrat MAI MULT de 17 000 de divorţuri. Deci din ianuarie până în iunie, inclusiv.
Din câtă matematică ştiu eu, dacă în juma’ de an au fost 17 000, înseamnă că într-un an întreg vor fi cam 34 000. Ba mai mult, criza economică modială va avea efecte majore, părerea mea, asupra acestui aspect…
Mortalitatea e în floare, ca să zic aşa, natalitatea – pula ! (ne mai salvează rromii şi ăia menţionaţi la începutul articolului), criza economică n-aş preaş credea că se va rezolva prea curând. Şi atunci, întreb şi eu, ca omu’, într-o perioadă în care orice cetăţean are în cap întrebarea clasică a clasicului : EU CU CINE VOTEZ ?, întreb şi eu, ziceam… FRATE, EU CU CINE MĂ-NSOR ?
La final propun nescaiva presupuneri. Încep eu, şi vă prindeţi voi…
Eu presupun că în 2008 se vor înregistra circa 45 000 de divorţuri. Voi ?

Am primit de la unii dintre voi intrebarea daca vom face acest top in fiecare saptamana. Raspunsul a fost ca il vom face doar atunci cand exista modificari importante.

Iata ce modificari s-au produs saptamana aceasta in ierarhia blogurilor craiovene in ZeList:

- prima data cand avem 2 bloguri in primele 100 din tara, si 5 bloguri in primele 300

- a intrat CraiovaBlog :D

- Matr3o si 4anotimpuri au iesit din primele 1000, primul probabil din cauza problemelor tehnice

- De3de3 este si mai aproape de top 1000 (sapt asta pe 1269)

- Se apropie de top si Toxic Pulse si Catalin Buzatu, alte 2 bloguri in continua ascensiune

Iata care sunt blogurile craiovene aflate in primele 1000 din tara, conform ZeList:

12 . blogatu.blogspot.com

100 . vizionar.ro

257 . afaith.eu/blog

289 . summerkid.net

300 . equilibru.com

490 . crusher.ro

929 . moxxx.blogspot.com

952 . craiovablog.org

Tragand linie, avem 8 bloguri in top si altele vreo 5 aproape de acesta.

Unul dintre cele mai asteptate evenimente de la Zilele Craiovei este acest targ, poate si pt ca ne-am obisnuit cu el de la primele editii ale sarbatorii locale.

Incepand de astazi de la ora 11, mesteri din toata tara isi expun creatiile, in centrul orasului, pe Unirii.

Cica exista o noua specie de oameni… fara coloana vertebrala. Eu momentan il cunosc decat pe Eros daca mai aveti exemple puteti sa le enumerati.
Ce se intampla atunci cand il aduci cu picioarele pe pamant pe un om cariua i s-a urcat mandria si faima la cap? Incepe sa faca spam pe forum cu un articol care poate poate va avea si o reactie pozitiva pentru ei… ( exceptand 2-3 prieteni ), incepe sa iti dea bad rep aiurea… ca deh… e si el pe forum si daca tu respecti regulile de bun simt ale forumului el cu siguranta nu o face ( daca nu are bun simt nici macar fata de sine, cum sa aiba fata de forum? ). Ma bucur ca totusi oamenii si-au dat seama si m-au sustinut… conteaza mult uneori. Exceptand lingaii… era de asteptat in orice caz.
Ma rog… voi… cum o mai duceti? :))

Magazinul Alimentar “Anisor”, situat in zona Garii, langa intrarea in mai celebrul Supermetal. Scuze pt calitatea pozelor, sunt facute cu telefonul pe o ploaie urata (joi seara).

In craiova are loc zilele astea o campanie pro tigani. Probabil e putin fortat termenul… ca sa fiu mai clar si sa nu imi sara lumea in cap, o campanie anti rasism. Mai sus aveti cateva poze, insa puteti gasi mai multe aici. Exponate cu tot felul de culturi, obiceiuri si celebritati de etnie rroma. Un lucru demn de apreciat zic eu, insa ultimul oras in care trebuia sa se intample asta era Craiova.

Poezia asta a aparut mai demult pe “Pauza de Cafea”, insa ii mai dau o data un “Paste” dintr-un folder prafuit.

Satira urbei

In turle mari si zgarie-pomi
Orasul se-nalta solemn
Sub
Read More from "In versuri"

Tentaţia… Conceptul acesta apare relativ târziu, după părerea psihologilor, în creierul uman. Desigur, atunci când subiectul se află la vârste fregede, un “strop” de tentaţie cred eu că mijeşte în creieraşul lui cel mic: vrea o jucărie, vrea să se urce pe mobilă ca să ajungă la locul ăla special în care părinţii i-ai interzis să ajungă, locul în care ei, părinţii, îşi ascund revistele porno, singurele imbolduri sexuale pe care le mai au la vârsta când deja “copilul este mare” iar viaţa de cuplu se transformă (din flacără care arde puternic) în scânteie care abia se mai deslujeşte printre negurile care survin odată cu viaţa de adult…
Dar, de fapt, când suntem cu adevărat tentaţi?
Părerea mea de profan mă împinge înspre o selecţie mai mult sau mai puţin obiectivă… Mai precis, eu tind să cred că tentaţia îşi are originile, cel puţin etimologico – bio – fizice, ca să zic aşa, în plăcerile carnale, sexuale, pe care le resimţim la vârsta de cam 15, 16 anişori… Zic eu anişori, dar de fapt atunci este momentul în care am putea iubi dezlănţuiţi, fără compromisuri, fără prejudecăţi şi, mai ales, fără obligaţii, deci pur… Atunci când începem să tânjim la colega de clasă… atunci când începem să observăm, cu adevărat să observăm, ŢÂŢE, BULANE… chestii fundamentale şi esenţiale pentru educaţia noastră ulterioară…
Evident că preambulul acesta este unul destul de lung… eu vreau să ajung la 20 de ani… atunci când deja ai avut plăcerile alea carnale de care auzeai şi de care te ruşinai în trecut… atunci când singurul lucru palpabil rămâne trecerea în ALTER EGO, ca să mă Iexprim mai plastic… Adică !
…AdiCĂ, CAre este lucrul, care este ACEL CEVA care rămâne dincolo de sexualitate ? Lucrul care te face să tânjeşti, să intri aproape în sevraj, să VREI, în adevăratul sens al cuvântului ?
De la vârsta asta, vrei nu vrei, începi să te resemnezi… Nu mai ai poftă de jocurile alea aiurea de copii proşti, în care tu zici ceva şi ea se preface că e de acord cu tine… Acum vrei altceva : acum vrei UMPLEREA nevoilor tale imediate cu ceva brut şi uşor filosofic, în esenţă, care să te facă să te simţi la fel de bine, sau chiar mai bine, decât o ţoampă (căci, la drept vorbind, femeia ideală pe care o cauţi de atâta timp, ştim amândoi că nu există)… Vrei împlinire… Vrei desăvârşire…
Lăsând la o parte partea macho a problemei, şi judecând drept şi nu strâmb…
JURĂ-TE CĂ NU-ŢI PLACE BĂUTURA !

Un subiect destul de uzat este acesta pe care-l abordez acum… O să o fac însă într-o manieră sper eu diferită. Ideea de bază este următoarea :
Mai ţii minte când erai mic ? Nu atât de mic încât să te joci cu maşinuţele, dar nici atât de mare încât să te joci cu gagicuţele. Pe la 13, 14 ani aşa… când începe să înflorească în mintea omului ideea de separare bine – rău… când începi să ai ceea ce tu crezi că se numesc principii.
Mai ţii minte ? Cât de înverşunat erai împotriva şpăgii, de exemplu. Şi cum credeai tu că faptul că eşti băiat deştept şi educat te va ajuta să rămâi integru şi să nu faci compromisuri toată viaţa ta de adult…
Ehee, ce departe sunt vremurile acelea…
Creşti şi încet, încet societatea te ‘’bagă la mantinelă‘’ … Şi te uiţi în stânga, şi te uiţi în dreapta, şi în timpul ăsta defilezi odată cu mulţimea înspre un ÎNAINTE pe care nu-l percepi prea deslujit. Şi te fură mirajele, şi te apucă lenea… şi vrei lucruri simple şi rapide, şi vrei rezolvări comune ale problemelor pe care le ai şi, într-un final, numai pentru că ‘’aşa face toată lumea‘’, ajungi să te compromiţi.
Am dat o şpagă astăzi… ca să trec un examen pe care l-am picat iniţial, pentru că… atunci aveam principii. Mi-e scârbă de mine ! Mi-a fost şi atunci când i-am dat bani poliţaiului ca să promovez proba practică pentru obţinerea permisului de conducere… De ce faci toate astea ? Pentru că aşa face toată lumea…
Dintr-o căruţă de principii construite pe valori morale mai rămân trei, patru… Valorile morale se amestecă şi ele… se pierd… Ajungi să te întrebi cât timp se vor încăpăţâna principiile rămase să stea agăţate de tine…
Oare cât timp va trece până ce îl vei călca pe următorul… şi apoi pe următorul… şi apoi pe următorul…
Alţii o numesc maturizare…