Din istoria să zicem recentă a României am văzut, şi unii pe semne că au şi învăţat, cum se dau marile ţepe. Despre Caritas nu sunt eu în măsură să vorbesc, cu atât mai puţin cu cât acest subiect nu mai este de mult de actualitate. O să vorbesc însă despre principiul piramidal, aşa cum îl percepe mintea mea de profan, şi despre cât de frumos a evoluat el înspre o formă rafinată.
Principiul este simplu : depun oamenii bani (vezi Caritas) pe care aceiaşi oameni îi folosesc după un anumit algoritm ; este vorba, de fapt, despre un împrumut al unui nivel de piramidă către un nivel superior al ei (iei bani de la mai mulţi, îţi faci treaba cu ei, pe urmă altcineva ia bani de la mai mulţi, îşi face treaba cu ei, ş.a.m.d). Este evident faptul că acest algoritm duce la pierzanie, pentru că la un anumit moment, mai sus sau mai jos în piramidă, unul dintre nivele va claca şi mecanismul se va bloca. Cine are de câştigat ? Păi ăia de pe nivelele superioare ale piramidei, ăia care au apucat să sugă !
Mai departe, s-au înfiinţat prostiile alea de firme care vând CEVA, un produs X (sau mai multe), şi care, în funcţie de volumul vândut, încasează o anumită sumă. Vânzarea produsului se face individual, şi de aici se naşte sistemul : se inventează nume de funcţii în aşa-zisa firmă, iar unul cu funcţia mare primeşte un anumit procent din valoarea produsului X pe care îl vinde unul cu funcţia mai mică. Visul e drăguţ : bagă-te şi tu, că ajungi ” manager ” ca mine şi iei bani de la toţi pe care i-ai convins să se alăture nouă ! Undeva şi acest mecanism cedează, pentru că nu poţi să vinzi la infinit şi să obţii profit la infinit de la o listă imensă de persoane care sunt ” sub tine “, pentru că acest lucru, teoretic posibil, ar duce la o mărire continuă a preţului produsului.
Aţi prins ideea ! Acum să vă zic despre cele mai recente piramide, şi implicit cele mai evoluate.
Reader’s Digest, Avon (şi toate celelalte firme de cosmetice), şi cea mai tare : loteria !
Care e faza cu cosmeticele ? Fă-te, fată , reprezentant Avon, că uite, câştigi nu ştiu cât la sută la produsul vândut. Aia îi zice alteia să se facă şi ea reprezentant, şi tot aşa, până când toţi clienţii vor fi reprezentanţi. În primul rând, preţul final al produsului este mai mare decât ar trebui, iar în al doilea rând, principiul sinergiei (notă : există matematici care demonstrează faptul că 1 + 1 nu fac 2, pentru că din însuşi faptul că există CEVA care leagă cele două numere, şi anume operaţia de adunare, rezultă nişte valori reziduale care măresc rezultatul), un principiu împrumutat şi în economie, este unul care face ca valoarea finală a produsului (deci ultimul preţ plătit) să fie mai mare nu doar pentru a acoperi profiturile intermediarilor şi al producătorului, ci şi un profit general, ascuns, care rezultă din intermedierea vânzării (gândiţi-vă, de exemplu, că TVA-ul pentru un produs, în general, creşte progresiv, ca şi valoare efectivă ci nu ca procent, în funcţie de transformările pe care produsul le suportă până a ajunge la beneficiarul final). Intermedierea este, deci, o prostie !
Reader’s Digest sunt mai evoluaţi un pic decât cosmeticele, au un sistem mai ” strong ” cu scrisorele, atenţionări, abureli pe toate căile (poştă fizică, electronică, fluturaşi). Ei spun, în principiu, că produsele lor sunt unice, şi că deci nu mai există nicăieri pe piaţă (au contracte de exclusivitate cu edituri, case de discuri etc.), şi că sunt cele mai ieftine, comparativ cu altele asemănătoare. Ei îşi permit să investească în ambalarea (cu sens general) a produselor într-o formă calitativ superioară, însă CONŢINUTUL materialelor se găseşte pe piaţă uneori la preţuri de 6.7 ori mai mici (este o chestie verificată personal, dar nu zăbovesc asupra detaliilor). Ideea de bază este : Daţi voi bani pe produsele noastre, noi plătim din banii voştri câştigătorii concursurilor noastre, ne mai plătim şi angajaţii, mai ducem profit şi la sursa afacerii şi mai şi investim în modalităţi noi de prostire !
Cât despre loterie nu mai are rost să vorbesc ; ştiţi cu toţii scandalurile aferente. Spun doar atât : trebuie să fii idiot să dai 50 000 de lei vechi pe o variantă şi să speri la câştig, când şansele sunt de circa 1 : 13 988 000 000. Nu faci altceva decât să-i îmbogăţeşti pe EI. Din toate aceste ” afaceri ” au de câştigat doar cei de pe nivelele superioare ale… PIRAMIDELOR !!!
Archive by ‘Ionut Balan’
Piramide, piramide 11 November 2008 at 1:43 am by Ionut Balan
+ Divorţuri, crize şi alte chestii mişto By Ionut Balan 09 November 2008 at 8:47 pm and have 6 Comments
Mă spariu din ce în ce mai tare dă (ăsta e ultimu’ trend, să vorbeşti cu PĂ şi cu DĂ în loc de PE şi DE) ce se întâmplă în jurul meu. Vă zic acuşica şi dă ce.
Eu am 20 de anişori şi, spre deosebire de toţi tâmpiţii care se hotărăsc să-şi înceapă căsnicia pe la vârste de 24, 25 de ani, deşi nu au nici un fel de stabilitate financiară, şi mai fac şi 5, 6 copii în 2 ani, spre deosebire de aceştia, eu mi-am pus în cap să mă însor pe la 30 de ani. Bine, este evident faptul că până atunci mi-am propus să mă relizez, mă-nţelegi… Da’ ia uitaţi-vă aici la cifre…
Fapt : În anul 2007 cică s-ar fi înregistrat 33 200 de divorţuri, mai multe decât în perioada 2000 – 2006 (nu că e tare ?).
Vorbesc ăştia pe la TV despre motivele care determină divorţul, despre stresul care e din ce în ce mai mare, despre tot felul de motive psihologice cum ar fi nevoia din ce în ce mai mare de afirmare profesională, despre neputinţa de a mai întreţine o viaţă de cuplu datorită grămezii imense de treburi pe care le avem în fiecare zi.
Ca să zic ca fotbaliştii, părerea mea că din cauza la ban, frate.
Nu mă credeţi ? Ia mai luaţi neşte cifre !
Spuneam că în 2007, 33 200 divorţuri, mai multe decât cele din precedenţii 7 ani, da ?
Până la jumătatea anului acestuia s-au înregistrat MAI MULT de 17 000 de divorţuri. Deci din ianuarie până în iunie, inclusiv.
Din câtă matematică ştiu eu, dacă în juma’ de an au fost 17 000, înseamnă că într-un an întreg vor fi cam 34 000. Ba mai mult, criza economică modială va avea efecte majore, părerea mea, asupra acestui aspect…
Mortalitatea e în floare, ca să zic aşa, natalitatea – pula ! (ne mai salvează rromii şi ăia menţionaţi la începutul articolului), criza economică n-aş preaş credea că se va rezolva prea curând. Şi atunci, întreb şi eu, ca omu’, într-o perioadă în care orice cetăţean are în cap întrebarea clasică a clasicului : EU CU CINE VOTEZ ?, întreb şi eu, ziceam… FRATE, EU CU CINE MĂ-NSOR ?
La final propun nescaiva presupuneri. Încep eu, şi vă prindeţi voi…
Eu presupun că în 2008 se vor înregistra circa 45 000 de divorţuri. Voi ?
+ Întâlnire cu blogeri şi politicieni By Ionut Balan 09 November 2008 at 8:00 pm and have 2 Comments
Întâi de toate, vreau să vă asigur de faptul că sunt apolitic. Nu intru în detalii, ci vă zic doar că sunt prea tânăr ca să-mi permit compromisuri majore, acestea din urmă fiind, după părerea mea, inerente lumii politice.
Blogatu a organizat ieri o întâlnire cu blogeri şi politicieni, unii utilizatori mai vechi ai internetului, alţii mai noi (vezi Ionuţ Stroe şi Cristina Calangiu).
Eu sunt din principiu împotriva sistemului, pentru că sunt un adept al ideii de echilibru.
În primul rând, discuţia, deşi voia să pară spontană şi non-formală, deşi la nivel de ambalaj era una simplă, la nivel de schelet, deci de idei, era una ” ca la carte “. Ionuţ Stroe, candidat PNL, a vorbit câte ceva despre cine e el, despre ce vrea el să facă, despre cum a terminat el Automatica şi Calculatoarele (secţia de Calculatoare – Engleză, parcă), şi alte chestii ” ok “. Între timp avea grijă să mai spună câte un banc, să mai bea câte o gură de bere, să se scuze pentru ţoalele pe care le purta (mai târziu avea să plece la nuş’ ce televiziune locală ca să se ” bată ” cu nuş’ cine, oricum unu’ despre care ne-a lăsat să aflăm că e conservator, că dă din mâna dreaptă, ca Împuşcatu’ , şi că prin vene îi curge culoarea roşie), şi mai ales avea grijă să fie « de-ai noştri », tinerel el aşa, la 29 de anişori câţi are.
În fine, dacă stau să judec problema la rece, probabil că nici eu nu m-aş fi comportat altfel, deşi menţionez (DIN NOU !) că politica nu va muşca din mine niciodată, aşa cum ea, politica, această javră turbată, a muşcat de mult timp din Stroe, « puştanu’ » cu gesturi false şi privire sinceră, care, că a vrut, că n-a vrut, s-a dedat jocului murdar, având (zice el) intenţii de fapt pure.
Să vedem cât de pure vor fi şi intenţiile băiatului ăstuia, care ţine el cu tinerii şi care-i iubeşte el pe copii, şi care o învaţă pe Cristina Calangiu să folosească netu’, şi care NE ZICE EI nouă că aşa, şi că pe dincolo.
Ionuţ speră la 25% pe Dolj pentru PNL, deşi speranţele doamnei Cristina sunt mai mici un pic (poate unde o fi mai Iexperimentată). Oricum, aciuirea pe lângă Stroe a doamnei mi-a dat de gândit… în sensu’ c-o avea vreun beneficiu pentru lumea bolnavă din Craiova.
Părerile mele de puştan profan ar fi multe, dar nu are rost să le înşiruiesc aici pe toate. Vă zic, fără să vă spun motivele, doar că, una peste alta, eu o să votez cu Ionică Stroe, pentru că e tiner şi pentru că mi-e simpatică doamna Cristina, cea care are trei copii şi trei computere în casa ei cu wireless, câte unu’ pentru fiecare plod. S-o câştiga bine din medicină sau management, că nu ştiu ce fel de director sau ce fel de doctor e dumneaei. Bag însă mâna în foc că dacă iese Stroe, Cristina schimbă calculatoarele pruncilor cu altele noi.
Aşa sunt eu, mai cârcotaş de fel.
+ E ros motivul… By Ionut Balan 02 October 2008 at 2:45 pm and have No Comments
E ros motivul, şi e roz…
…Cel pentru care în sloboz’
Prin prezenta eşti invitat
Să intri…
…Miroase-a căcat…
Motivul nu-i deloc mişel,
Căci din ce ştiu (oare mă-nşel !?)
Găsitu-s-a, deci, un tembel
Să dea pe-o foaie cu un gel
Lipicios… Ce exces de zel !
E ros motivul… Ce poznaş
Cu mutră lungă de poştaş
S-a luat de un biet fluturaş
Care zbura peste oraş.
De ce ? Pentru că balonaş
Mai mândru şi mai serios
Nu s-a făcut şi nu s-a scos
Din niciun alt creieraş stors
(Am deviat, dar m-am întors!) Read the rest of this entry →
+ Umbre By Ionut Balan 17 September 2008 at 8:07 pm and have No Comments
Curgeau culorile din curcubee
Şi cerul se-ntrista şi se-nnegrea.
Prin umbre fade şi violacee
Cenuşa grasă ochii şi-i mijea.
Privind cu jind spre lumea cotropită,
Scrumul din cer a început să urle,
Cei doi oameni cu viaţa îmbâcsită
Urcară-atunci de pe pământ în turle…
Vârteje începură să se-nalţe,
Cenuşa spulberândă ajungând,
În diferite forme şi nuanţe,
În primul gând şi în al doilea gând…
Turlele lor clădite din dorinţa
De-a evada din evidentul gri
Se prăbuşiră brusc, iar neputinţa
Îi prefăcu în oameni cenuşii…
Biblia ori nu ştie, ori ne minte,
Dar griul e, cu siguranţă, seva
Din care s-au născut mai înainte
Părinţii tuturor : Adam şi Eva.
Azi ne minţim şi inventăm culoare,
Şi inventăm noi sensuri la ‘‘a fi‘‘,
Uităm prea des că suntem muritoare,
Şi şubrede, şi simple umbre gri…
+ Întradevăr minciuni! By Ionut Balan 16 September 2008 at 7:46 pm and have 6 Comments
Totul e o minciună mare şi gogonată! Nimic din ceea ce auzi, vezi, simţi, observi, deci nimic din ceea ce-ţi stimulează într-un fel sau altul creierul, nu este real ! Este, desigur, palbabil, este desigur acolo! Că doar îl vezi, îl auzi, îl simţi, ESTE prezent… Ei bine… Nu! Realul este real numai în anumite condiţii ! Ceva este real doar dacă acel ceva este ceva indubitabil.
Sensurile antonimice ale cuvintelor REAL şi FALS, sau ADEVĂR şi MINCIUNĂ sunt cele pe care le cunoaştem din dicţionare, cele pe care le intuim cu toţii, fără să ştim exact ce înseamnă ele cu adevărat şi cu siguranţă. Ele, sensurile, sunt deci dubitabile. Dar cum ceva real este întotdeauna indubitabil, conceptul în sine (conceptul de REAL) este paradoxal. De ce ? Pentru că avem dubii în ceea ce priveşte semnificaţia sa REALĂ…
Vedeţi voi, aceste explicaţii redundante în sine ridică un mic semn de întrebare. Societatea, viaţa însăşi poate, tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi chiar cu noi sunt lucruri palpabile dar dubitabile…
În concluzie, TOTUL ESTE O MINCIUNĂ GOGONATĂ !!!
Concluzia de mai sus este o prostie ! Aveam nevoie de demonstraţia ei pentru a ajunge la o alta : dacă ar fi aşa, atunci oamenii ar minţi indiferent de ceea ce ar spune (pentru că totul ar fi dubitabil, şi deci ireal, deci mincinos, nu ?). Ori dacă ar fi aşa, textul ăsta ce calitate are ? Textul ăsta e ceva real sau ceva fals ?
Dar vedeţi cu toţii că el există ! Textul este aici ! Idiferent de ce aş scrie în el, el ar exista. Deci dacă aş fi scris o minciună, ar fi fost o minciună reală ?
+ Linişte şi ploaie By Ionut Balan 15 September 2008 at 4:20 pm and have 1 Comment
Azi plouă din nou, străzile gri şi sumbre
Se îmbracă-n ecou şi în umbre…
Azi plouă din nou, soarele se ascunde
În asfaltul curat plin de unde…
La fereastră, uimit, tac şi privesc cum norii
Îşi trimit mesagerii-ncărcaţi cu istorii.
Picăturile mici, picăturile mii
Mă fac să mă ascund în poveşti cu copii…
Simt cum sunetul ploii în mine ascute
Tocite fantome himerice, sute…
Ascuns în pereţi, gândul iese să vadă
Cum prin ploaie-alte gânduri se împiedică-n stradă…
Picăturile mor parcă la unison,
Sfârtecându-se-n sânge incolor pe beton,
Şi în aer pluteşte un miros greu de acru,
Şi tăcut asist la un continuu masacru…
Nu e nimeni… Nimic… E doar ploaia ş-atât !
Nici puţin, nici mai mult, nici frumos, nici urât,
Un burete de-asfalt care-ncet se înmoaie…
Se-nconvoaie, se-ndoaie… Este linişte… Ploaie…
+ Plăcerile “somnului” By Ionut Balan 06 September 2008 at 12:43 am and have 2 Comments
Tentaţia… Conceptul acesta apare relativ târziu, după părerea psihologilor, în creierul uman. Desigur, atunci când subiectul se află la vârste fregede, un “strop” de tentaţie cred eu că mijeşte în creieraşul lui cel mic: vrea o jucărie, vrea să se urce pe mobilă ca să ajungă la locul ăla special în care părinţii i-ai interzis să ajungă, locul în care ei, părinţii, îşi ascund revistele porno, singurele imbolduri sexuale pe care le mai au la vârsta când deja “copilul este mare” iar viaţa de cuplu se transformă (din flacără care arde puternic) în scânteie care abia se mai deslujeşte printre negurile care survin odată cu viaţa de adult…
Dar, de fapt, când suntem cu adevărat tentaţi?
Părerea mea de profan mă împinge înspre o selecţie mai mult sau mai puţin obiectivă… Mai precis, eu tind să cred că tentaţia îşi are originile, cel puţin etimologico – bio – fizice, ca să zic aşa, în plăcerile carnale, sexuale, pe care le resimţim la vârsta de cam 15, 16 anişori… Zic eu anişori, dar de fapt atunci este momentul în care am putea iubi dezlănţuiţi, fără compromisuri, fără prejudecăţi şi, mai ales, fără obligaţii, deci pur… Atunci când începem să tânjim la colega de clasă… atunci când începem să observăm, cu adevărat să observăm, ŢÂŢE, BULANE… chestii fundamentale şi esenţiale pentru educaţia noastră ulterioară…
Evident că preambulul acesta este unul destul de lung… eu vreau să ajung la 20 de ani… atunci când deja ai avut plăcerile alea carnale de care auzeai şi de care te ruşinai în trecut… atunci când singurul lucru palpabil rămâne trecerea în ALTER EGO, ca să mă Iexprim mai plastic… Adică !
…AdiCĂ, CAre este lucrul, care este ACEL CEVA care rămâne dincolo de sexualitate ? Lucrul care te face să tânjeşti, să intri aproape în sevraj, să VREI, în adevăratul sens al cuvântului ?
De la vârsta asta, vrei nu vrei, începi să te resemnezi… Nu mai ai poftă de jocurile alea aiurea de copii proşti, în care tu zici ceva şi ea se preface că e de acord cu tine… Acum vrei altceva : acum vrei UMPLEREA nevoilor tale imediate cu ceva brut şi uşor filosofic, în esenţă, care să te facă să te simţi la fel de bine, sau chiar mai bine, decât o ţoampă (căci, la drept vorbind, femeia ideală pe care o cauţi de atâta timp, ştim amândoi că nu există)… Vrei împlinire… Vrei desăvârşire…
Lăsând la o parte partea macho a problemei, şi judecând drept şi nu strâmb…
JURĂ-TE CĂ NU-ŢI PLACE BĂUTURA !
+ Şpaga(tu) By Ionut Balan 04 September 2008 at 8:21 pm and have 4 Comments
Un subiect destul de uzat este acesta pe care-l abordez acum… O să o fac însă într-o manieră sper eu diferită. Ideea de bază este următoarea :
Mai ţii minte când erai mic ? Nu atât de mic încât să te joci cu maşinuţele, dar nici atât de mare încât să te joci cu gagicuţele. Pe la 13, 14 ani aşa… când începe să înflorească în mintea omului ideea de separare bine – rău… când începi să ai ceea ce tu crezi că se numesc principii.
Mai ţii minte ? Cât de înverşunat erai împotriva şpăgii, de exemplu. Şi cum credeai tu că faptul că eşti băiat deştept şi educat te va ajuta să rămâi integru şi să nu faci compromisuri toată viaţa ta de adult…
Ehee, ce departe sunt vremurile acelea…
Creşti şi încet, încet societatea te ‘’bagă la mantinelă‘’ … Şi te uiţi în stânga, şi te uiţi în dreapta, şi în timpul ăsta defilezi odată cu mulţimea înspre un ÎNAINTE pe care nu-l percepi prea deslujit. Şi te fură mirajele, şi te apucă lenea… şi vrei lucruri simple şi rapide, şi vrei rezolvări comune ale problemelor pe care le ai şi, într-un final, numai pentru că ‘’aşa face toată lumea‘’, ajungi să te compromiţi.
Am dat o şpagă astăzi… ca să trec un examen pe care l-am picat iniţial, pentru că… atunci aveam principii. Mi-e scârbă de mine ! Mi-a fost şi atunci când i-am dat bani poliţaiului ca să promovez proba practică pentru obţinerea permisului de conducere… De ce faci toate astea ? Pentru că aşa face toată lumea…
Dintr-o căruţă de principii construite pe valori morale mai rămân trei, patru… Valorile morale se amestecă şi ele… se pierd… Ajungi să te întrebi cât timp se vor încăpăţâna principiile rămase să stea agăţate de tine…
Oare cât timp va trece până ce îl vei călca pe următorul… şi apoi pe următorul… şi apoi pe următorul…
Alţii o numesc maturizare…
+ Cine n-a văzut? By Ionut Balan 26 August 2008 at 4:11 am and have 1 Comment
Cine n-a văzut filmul “Memento” produs în 2000, a pierdut ceva destul de interesant. Personal, nu mă dau în vânt după filme poliţiste (căci personajul principal de aici este un fel de detectiv), dar ăsta chiar merită văzut. E o poveste alambicată, iar ceea ce o face specială este lipsa memoriei de scurtă durată a eroului, şi imaginile care se derulează într-o ordine aleatoare, nicidecum cronologică. Este un film care te face să stai treaz până la final. iar la final, realizezi că nu ai înţeles mare lucru… :) Mai multe detalii aici.
