Piramide, piramide

Din istoria să zicem recentă a României am văzut, şi unii pe semne că au şi învăţat, cum se dau marile ţepe. Despre Caritas nu sunt eu în măsură să vorbesc, cu atât mai puţin cu cât acest subiect nu mai este de mult de actualitate. O să vorbesc însă despre principiul piramidal, aşa cum îl percepe mintea mea de profan, şi despre cât de frumos a evoluat el înspre o formă rafinată.
Principiul este simplu : depun oamenii bani (vezi Caritas) pe care aceiaşi oameni îi folosesc după un anumit algoritm ; este vorba, de fapt, despre un împrumut al unui nivel de piramidă către un nivel superior al ei (iei bani de la mai mulţi, îţi faci treaba cu ei, pe urmă altcineva ia bani de la mai mulţi, îşi face treaba cu ei, ş.a.m.d). Este evident faptul că acest algoritm duce la pierzanie, pentru că la un anumit moment, mai sus sau mai jos în piramidă, unul dintre nivele va claca şi mecanismul se va bloca. Cine are de câştigat ? Păi ăia de pe nivelele superioare ale piramidei, ăia care au apucat să sugă !
Mai departe, s-au înfiinţat prostiile alea de firme care vând CEVA, un produs X (sau mai multe), şi care, în funcţie de volumul vândut, încasează o anumită sumă. Vânzarea produsului se face individual, şi de aici se naşte sistemul : se inventează nume de funcţii în aşa-zisa firmă, iar unul cu funcţia mare primeşte un anumit procent din valoarea produsului X pe care îl vinde unul cu funcţia mai mică. Visul e drăguţ : bagă-te şi tu, că ajungi ” manager ” ca mine şi iei bani de la toţi pe care i-ai convins să se alăture nouă ! Undeva şi acest mecanism cedează, pentru că nu poţi să vinzi la infinit şi să obţii profit la infinit de la o listă imensă de persoane care sunt ” sub tine “, pentru că acest lucru, teoretic posibil, ar duce la o mărire continuă a preţului produsului.
Aţi prins ideea ! Acum să vă zic despre cele mai recente piramide, şi implicit cele mai evoluate.
Reader’s Digest, Avon (şi toate celelalte firme de cosmetice), şi cea mai tare : loteria !
Care e faza cu cosmeticele ? Fă-te, fată , reprezentant Avon, că uite, câştigi nu ştiu cât la sută la produsul vândut. Aia îi zice alteia să se facă şi ea reprezentant, şi tot aşa, până când toţi clienţii vor fi reprezentanţi. În primul rând, preţul final al produsului este mai mare decât ar trebui, iar în al doilea rând, principiul sinergiei (notă : există matematici care demonstrează faptul că 1 + 1 nu fac 2, pentru că din însuşi faptul că există CEVA care leagă cele două numere, şi anume operaţia de adunare, rezultă nişte valori reziduale care măresc rezultatul), un principiu împrumutat şi în economie, este unul care face ca valoarea finală a produsului (deci ultimul preţ plătit) să fie mai mare nu doar pentru a acoperi profiturile intermediarilor şi al producătorului, ci şi un profit general, ascuns, care rezultă din intermedierea vânzării (gândiţi-vă, de exemplu, că TVA-ul pentru un produs, în general, creşte progresiv, ca şi valoare efectivă ci nu ca procent, în funcţie de transformările pe care produsul le suportă până a ajunge la beneficiarul final). Intermedierea este, deci, o prostie !
Reader’s Digest sunt mai evoluaţi un pic decât cosmeticele, au un sistem mai ” strong ” cu scrisorele, atenţionări, abureli pe toate căile (poştă fizică, electronică, fluturaşi). Ei spun, în principiu, că produsele lor sunt unice, şi că deci nu mai există nicăieri pe piaţă (au contracte de exclusivitate cu edituri, case de discuri etc.), şi că sunt cele mai ieftine, comparativ cu altele asemănătoare. Ei îşi permit să investească în ambalarea (cu sens general) a produselor într-o formă calitativ superioară, însă CONŢINUTUL materialelor se găseşte pe piaţă uneori la preţuri de 6.7 ori mai mici (este o chestie verificată personal, dar nu zăbovesc asupra detaliilor). Ideea de bază este : Daţi voi bani pe produsele noastre, noi plătim din banii voştri câştigătorii concursurilor noastre, ne mai plătim şi angajaţii, mai ducem profit şi la sursa afacerii şi mai şi investim în modalităţi noi de prostire !
Cât despre loterie nu mai are rost să vorbesc ; ştiţi cu toţii scandalurile aferente. Spun doar atât : trebuie să fii idiot să dai 50 000 de lei vechi pe o variantă şi să speri la câştig, când şansele sunt de circa 1 : 13 988 000 000. Nu faci altceva decât să-i îmbogăţeşti pe EI. Din toate aceste ” afaceri ” au de câştigat doar cei de pe nivelele superioare ale… PIRAMIDELOR !!!