Întradevăr minciuni!

Totul e o minciună mare şi gogonată! Nimic din ceea ce auzi, vezi, simţi, observi, deci nimic din ceea ce-ţi stimulează într-un fel sau altul creierul, nu este real ! Este, desigur, palbabil, este desigur acolo! Că doar îl vezi, îl auzi, îl simţi, ESTE prezent… Ei bine… Nu! Realul este real numai în anumite condiţii ! Ceva este real doar dacă acel ceva este ceva indubitabil.
Sensurile antonimice ale cuvintelor REAL şi FALS, sau ADEVĂR şi MINCIUNĂ sunt cele pe care le cunoaştem din dicţionare, cele pe care le intuim cu toţii, fără să ştim exact ce înseamnă ele cu adevărat şi cu siguranţă. Ele, sensurile, sunt deci dubitabile. Dar cum ceva real este întotdeauna indubitabil, conceptul în sine (conceptul de REAL) este paradoxal. De ce ? Pentru că avem dubii în ceea ce priveşte semnificaţia sa REALĂ…
Vedeţi voi, aceste explicaţii redundante în sine ridică un mic semn de întrebare. Societatea, viaţa însăşi poate, tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi chiar cu noi sunt lucruri palpabile dar dubitabile…
În concluzie, TOTUL ESTE O MINCIUNĂ GOGONATĂ !!!
Concluzia de mai sus este o prostie ! Aveam nevoie de demonstraţia ei pentru a ajunge la o alta : dacă ar fi aşa, atunci oamenii ar minţi indiferent de ceea ce ar spune (pentru că totul ar fi dubitabil, şi deci ireal, deci mincinos, nu ?). Ori dacă ar fi aşa, textul ăsta ce calitate are ? Textul ăsta e ceva real sau ceva fals ?
Dar vedeţi cu toţii că el există ! Textul este aici ! Idiferent de ce aş scrie în el, el ar exista. Deci dacă aş fi scris o minciună, ar fi fost o minciună reală ?