Poezia asta a aparut mai demult pe “Pauza de Cafea”, insa ii mai dau o data un “Paste” dintr-un folder prafuit.
Satira urbei
In turle mari si zgarie-pomi
Orasul se-nalta solemn
Sub lumini arse, poluate-n zori
Incepe-un comportament nedemn.
O greata pentru cei din jur
Scarbeste ziua-ntreaga
Si-n fond, orasul nostru-i dur.
Lumea e insa bleaga.
E graba-n cete de porcine
Ei invadeaza strazi
Si se inghesuie in sine
Ca merele in lazi.
Borduri tipa, le doare trunchiul
Rotilor nu le pasa.
Si-si vad, rotindu-si cauciucul,
De burta lor cu jenti, cea grasa.
La pranz, huligani pe alei
Se plimba-nspre agatament
Cu texte fara de idei
Si-un cultivat comportament.
Pe strazi sunt curve deghizate (in femei)
Aspectul insa le tradeaza.
O fusta aruncata-n spate
Spre badarani ce le-abordeaza.
Ai vrea un loc linistit?
Dar si in parc e zgomot
Iarasi vin astia la cersit
In jur e numai ropot.
Fata fiind, te simti privita
De ochi slinosi si in calduri,
Si-ntorci capul, e doar o chita
De obsedati ce-si spun batrani.
Mirajul vechi al unei urbe
Aruncate-n sud de tara
Apune-acum, pierduta-n cur(v)be
Si-n viata lor de seara.
“E huligani, domn’le, si-i tigani
La colt de strada-n seara,
E prostituate si-i tarani
Ei nicicand n-o sa piara.”
Poti merge linistit pe strada?
Te-ntorci acasa pe-nserat,
Unul arunca flegme-n graba,
Altii fac glume de cacat.
Si geme-orasul a prostie
Pacat ca nu se-aude
Caci de s-ar auzi, copile
Am fi cu totii babe surde.
Da`-i Pelendava , cetatea veche
Orasul nostru mult iubit…
Si-acum cu tot ce se petrece
Taceti. Mai e mult de privit!
