Craiova Blog

Un subiect destul de uzat este acesta pe care-l abordez acum… O să o fac însă într-o manieră sper eu diferită. Ideea de bază este următoarea :
Mai ţii minte când erai mic ? Nu atât de mic încât să te joci cu maşinuţele, dar nici atât de mare încât să te joci cu gagicuţele. Pe la 13, 14 ani aşa… când începe să înflorească în mintea omului ideea de separare bine – rău… când începi să ai ceea ce tu crezi că se numesc principii.
Mai ţii minte ? Cât de înverşunat erai împotriva şpăgii, de exemplu. Şi cum credeai tu că faptul că eşti băiat deştept şi educat te va ajuta să rămâi integru şi să nu faci compromisuri toată viaţa ta de adult…
Ehee, ce departe sunt vremurile acelea…
Creşti şi încet, încet societatea te ‘’bagă la mantinelă‘’ … Şi te uiţi în stânga, şi te uiţi în dreapta, şi în timpul ăsta defilezi odată cu mulţimea înspre un ÎNAINTE pe care nu-l percepi prea deslujit. Şi te fură mirajele, şi te apucă lenea… şi vrei lucruri simple şi rapide, şi vrei rezolvări comune ale problemelor pe care le ai şi, într-un final, numai pentru că ‘’aşa face toată lumea‘’, ajungi să te compromiţi.
Am dat o şpagă astăzi… ca să trec un examen pe care l-am picat iniţial, pentru că… atunci aveam principii. Mi-e scârbă de mine ! Mi-a fost şi atunci când i-am dat bani poliţaiului ca să promovez proba practică pentru obţinerea permisului de conducere… De ce faci toate astea ? Pentru că aşa face toată lumea…
Dintr-o căruţă de principii construite pe valori morale mai rămân trei, patru… Valorile morale se amestecă şi ele… se pierd… Ajungi să te întrebi cât timp se vor încăpăţâna principiile rămase să stea agăţate de tine…
Oare cât timp va trece până ce îl vei călca pe următorul… şi apoi pe următorul… şi apoi pe următorul…
Alţii o numesc maturizare…