
Cu totii aveti prieteni buni… pe care ii cunoasteti de cand v-ati nascut. Este incredibil unde se poate ajunge. Imi aduc aminte cum era… ieseam cu totii in fata blocului si bateam mingea toata ziua, sau jucam sotron, pitulusu’ sau mai stiu eu ce jocuri inventam. Tin minte serile in care faceam campionate de sah…serile in care mici fiind ne dadeam unii la altii… era superb.
Povestea acestui articol o are ca personaj principal pe o tanara frumoasa… cu parul lung, si foarte finuta. Aceasta tanara fata era o data… una dintre prietenele mele cele mai bune… prietene de joaca. Tin minte cum ieseam toti si radeam pana noaptea… acum insa…… acum insa am ramas decat eu cu un singur baiat. Viata te schimba stim asta… dar cat de mult sa te schimbe… sa ajungi in stadiul in care doar in 3 ani de zile sa nu iti mai cunosti copilaria… sa renunti la inocenta definitiv… sa nu mai stii sa te prostesti, sa nu mai stii sa zambesti.
V-ati intrebat cum este sa fii emo de weekend? Este ingrozitor… eu am ajuns la concluzia ca a fi emo este o boala. Este foarte dificil sa vezi oameni cu adevarat emo care nu se arata insa au un suflet distrus. Desi nu au probleme in jurul lor, ei isi creeaza… si ajung in stadiul in care a ajuns si personajul nostru… si anume… sa incerce sa se sinucida. Este greu sa stii ca un suflet care iti aminteste de copilarie… a ajuns in stadiul asta. Partea cea mai proasta este ca nu poti face nimic sa ajuti respectiva persoana… deja este intr-un stadiu mult prea avansat… nu stie ce inseamna iubirea si asta o face sa creada ca lumea din jur nu tine la ea. Sa creada ca nici mama ce i-a dat viata nu o mai iubeste si incepe sa se simta inutila… atat de inutila incat sa creada ca e mai bine fara ea… cu gandul ca nu mai incurca pe nimeni. Este grav cand te uiti in ce stadiu este ea… si totusi … totusi ea este copilaria… o data cu ea iti dai seama ca moare si copilaria ta… pentru ca daca te gandesti la “ce faceai” iti aduci aminte si de ea… si te intristezi.
In aceasta fata… este inca acel copil… acel copil ce sufera… ce se simte neglijat… copil ce nu mai simte afectiune… se “ingroapa intr-o mare de biti”. Din cauza asta o sa ajunga la droguri si mai exact la moarte. Partea cea mai proasta este ca anul asta fata are bacul… dupa cum ati inteles nu a reusit sa se sinucida insa… numaratoarea inversa a inceput… din pacate 3 zile… o sa revin cu o alta povestioara peste 3 zile. Hei… ai 17 trezeste-te! ( chiar daca ea nu are 17 ).
Si acum si o melodie special pentru articolul asta:





March 21st, 2008 la 4:21 pm
Fereasca-ne Dumnezeu de a detine o minte seaca.