Care e problema noastra?

Mi-e dor de Craiova. Ha! Nu am mai iesit de cateva zile din casa, din cauza problemelor de sanatate.
Nu ma gandeam ca as putea spune asta.

Oricum vroiam sa aduc in discutie o chestie: faptul ca nu suntem capabili sa apreciem!

Nu stim sa apreciem persoanele de langa noi la adevarata valoare, nici ceea ce ni se intampla bun sau rau (spun rau pentru ca de aici invatam cel mai bine. Ce este bun uitam, ce este rau ne ramane impregnat si stim sa evitam data viitoare).
Nu stim sa apreciem faptul ca suntem sanatosi, faptul ca avem langa noi parintii, spre deosebire de copii orfani, de cei care au pierdut unul din parinti.
Nu stim sa apreciem afectiunea sau iubirea pe care o primim/ de la parinti, de la iubiti, de la prieteni, indiferent de la cine. Nu suntem in stare sa oferim?! Care e problema daca oferi si realizezi ca a fost o greseala? Viata e facuta din greseli, iar tu esti om. Acum hai sa mai lasam deoparte miscarile gandite, sa mai urmam si sufletul. Oare?
Nu stim sa tinem de ceea ce avem in viata! De ce? V-am zis: pentru ca nu stim sa apreciem! Greseala noastra!

As putea zice greseala mea este ca stau acum si tastez si va dau voua sfaturi pe care probabil vi le-a mai dat cineva inaintea mea, dar nu! Nu gresesc, pentru ca eu nu pot iesi din casa sa simt adierea vantului! Tu poti! Iar faptul ca nu incerci ceea ce eu nu pot face e o mare prostie.

O alta prostie este aceea ca ne inecam in amintiri neplacute. Lasa-le, drace! Sunt atatea intamplari frumoase de care ai avut partea, atatea amintiri placute pe care le poti derula, dar preferi sa faci totul gresit! Pentru ca esti om!
Ai observat ca asta a devenit o scuza? Zicem: Eh, am gresit si eu, ca doar sunt om!
Da sigur, si uite scuza la indemana! Nu suntem in stare sa zicem ca ne pare rau ca am gresit si ca vom incerca sa indreptam.
Lasa, ca asa ne place sa fim, delasatori.

Revin: care e problema noastra?
Problema este ca avem prea multe dileme pe care ni le creem singuri uneori.