Vezi… iubirea-i o tortura…
Caci suferinta mea ce se rasfrange
In dragostea ce mi-o arati sporita,
Mi-o faci prin ea… si mai nesuferita…
Iubirea-i fum… ce din suspine creste,
Aprinsa-i foc… ce-n ochii dragi, zbugneste…
Gustata, e izvor de armonie, ce-ngan-auzul
Dar inabusita, e val clocotitor de mare-adanca…
De lacrimi… Ah… si ce mai este inca?!
Sminteala inteleapta, dulce fiere…
Asta e poezia pe care o recit eu de fiecare data cand sa zicem… beau cu un pahar mai mult decat ar trebui… nu-i asa ca-i superba?! :X … Shakespeare asta… cum le stie el pe toate…
