Era o seara de toamna… ploioasa… o seara in care nici picaturile de ploaie nu indrazneau sa isi arate frumusetea… Tot ce strica din aceasta imagine era un sarut… un sarut rece… dat in graba, plin de suferinta si totusi cu un inteles dureros… adio… . Fata plangea… lacrimile se scurgeau pe chipu-i de copila, baiatul era si el inlacrimat… nu isi puteau imagina ca acela este sfarsitul… sfarsitul unei relatii ce ii marcase pe viata… ei nestiind asta inca… . Cerul era senin… stele erau pretutindeni… imbratisau durerea ce plutea… baiatul ramasese singur… era intr-o stare de agonie acerba… Inima incetase sa mai pulseze cum odinioara facea… fata prin ploaie alerga… lacrimile-i pareau de sange… dar totusi alerga… pe un drum gresit… dar alerga… . Baiatul cade in genunchi se uita pe cerul instelat… unde inca ii vedea chipul. Fata se opreste din alergat… Read the rest of this entry →
